Trezit pentru nimic

Dormeam...visam la ceva...acum nu-mi mai aduc aminte deoarece la ora 7:30 fix telefonul a inceput sa zbarnaie si sa sune insistent.Genele au fost primele care au tresarit,apoi mana lenesa sa intins incercand sa ajunga la telefon...insa nici o sansa e prea departe.Am mai stat cateva secunde in pat sperand ca nu va mai suna...vise...am coborat din pat un picior plictisit si amortit apor m-am ridicat in capu oaselor,l-am coborat si pe celalalt ,si dupa ,intr-un echilibru instabil m-am ridicat.Victorie!...sau cel putin asa am crezut ,nu banuiam ca telefonul nu era la mine pa birou ci in aruncat in mormanul de haine de pe podeaua mea...Sapand disperata printre bluze,blugi si sosete murdare l-am gasit.Suna cu numar necunoscut."Alo,cine e la telefon,va rog?"mi-am miscat buzele cu un sictir caracteristic incercand sa fiu politicoasa."Mama,Marcele tu esti la telefon mamica?"s-a auzit vocea plansa a femeii..."Nu...sunt...Adma...cu ce va pot ajuta?...cred ca ati gresit numarul" "Vai,mamica ,hai scuza-ma...du-te de te culca la loc."am inchis telefonul l-am aruncat din nou in mormanul de haine,m-am asezat in pat...insa nu-mi mai venea sa dorm...Cate ore de somn am perdut eu din cauza unei greseli...off....asa ca m-am dus la televizor sa ma uit la Mircea Badea si sa mananc pepene...